Uneori citim o carte, sau vedem un film, și ceva de acolo rezonează cu ceva ce e în noi, ne amintește cât eram de slabi când aproape am plâns, sau ne face să devenim mai puternici și să acționăm. De fapt, nu cuvintele personajului fictiv ne fac să luăm decizii, ci acea parte din noi care s-a trezit la auzul lor și vibrează.
Eu mă consider printre cei
norocoși: am avut, de-a lungul timpului, prieteni cu care am putut discuta despre
ce am simțit când am ascultat o anumită melodie sau am citit un pasaj anume
dintr-o carte. De multe ori am scris despre ele, de câteva ori am primit și
răspunsuri. Recent, am trecut printr-o dezamăgire uriașă despre mine ca
scriitoare. Eu, cea veșnic vorbăreață și plină de energie, îmi simt gâtul uscat
și pe degete parcă am gheață carbonică. M-am supraestimat și, vorba unui
prieten, cea mai mare deziluzie a venit de la propriile mele așteptări.
În fine. Să n-o mai lungim.
Lucifer. Un serial TV, mai mult melodramatic decât polițist, la care m-am uitat
pentru că îmi place actorul principal, Tom Ellis. Are destul de mult umor,
uneori e chiar haios. Seria 6 m-a impresionat în mod deosebit, pentru că, așa
cum spuneam la început, ceva din ea a rezonat cu ceva din mine. Rory, o fiică
din viitor care se întoarce în timp, cu dorința să-și omoare tatăl. O replică a
mamei ei, care spune că într-adevăr, dacă ar mai fi avut o fiică, ar fi numit-o
Aurora, și că n-a spus asta nimănui niciodată.
Aurora este alter ego-ul meu și personajul
principal din cartea aia pe care tot vreau s-o scriu. La un moment dat credem
că și-a omorât iubitul, dar e doar o iluzie creată de o buclă de timp (bine,
bine, dacă o să reușesc să pun asta în scris, dau o șampanie!). Ține mult la
legăturile dintre oameni, și de-asta podurile au un simbolism aparte pentru ea.
În tinerețe a cântat la chitară și se înmoaie de fiecare dată când aude un
blues.
Aurora din film pare a fi o
luptătoare (încă nu l-am văzut pe tot). Genul care nu ar înceta să scrie doar
pentru că a primit o reacție negativă, o dată. Aș vrea să mă inspir din puterea
ei, să-mi adun și eu forțele înapoi, să-mi ascut aripile (sau creionul) și să
mai compun scrisori. Nu știu dacă mai e posibil.
Vă las cu melodia de la finalul
episodului. Un pod peste ape tulburi (Bridge Over Troubled Waters). Noapte
bună!
P.S. Cartea e în engleză, se numește Ten Love Letters iar una din corespondențe conține textul de mai jos.
