Orbitor

Orbesc uneori, pentru câteva clipe, uitându-mă sus pe cer, înspre lună,
Privirea mi-e o corabie îndreptându-se spre far, prin furtună,
Ochii mi se scufundă într-un întuneric fierbinte, în oraș e o noapte toridă de vară,
Între noi e oceanul, și-un blues la chitară...

Nopți de Crăciun

 

Nopți de Crăciun, cu luminițe multicolore și crengi grele de brad,

Cu vesele colinde la chitară, și-acorduri duioase de jazz la un pian,

Tu faci focul în sobă, pentru că mie mereu îmi e frig,

Iar eu mă întind peste lume și timp și cu gândul te-ating.

Dor de mare

Am vrut să-ți arăt, știi prea bine
Magia unei plaje fierbinți de nisip,

Și a apelor cristaline,

Dar tu n-ai venit.

Ți-era frică de bărci și vapoare,

(O întâmplare demult, într-un sat de pescari)

Eu te chemam cu mine la mare,

Pe corabia mea cu steag de pirați.

Tu mi-ai dat, în schimb, nopți cu pulberi de stele,
Clepsidre din oglinzi și dimineți la cafea,
Pe piept încă-ți simt mâinile, avide și grele,
Mi-e dor de mare și de îmbrățișarea ta.

Peștele portocaliu

Un pește cu o coadă mare, portocalie,

Un soare albastru, un vis pe hârtie,

Un lac lângă care să facem plajă într-o vacanță,

O cutie-a Pandorei în care-a rămas doar speranță.

Acuarelă de Alexandra Prusac (13 ani)

                                                                                        

Doar un vis

 

Ne-am întâlnit pe o plajă care nu mai există acum,
A fost distrusă de valuri, sau poate de un taifun,
Sau poate de oameni, care-au turnat beton peste iarbă,
Pe fața mea au apărut riduri, iar ție ți-a crescut barbă...
 
Din cochilii de melci am clădit un pod ce unea capitale,
Un bulevard cu fântâni și-un palat cu blazoane,
A fost doar o amăgire tot ce mi-ai spus, doar o iluzie tot ce ți-am scris,
O poveste imposibilă, un vis interzis...

14 Noiembrie 2022

Mărul

La început, ne-am spus unul altuia povești

Cu poduri și castele de cleștar, cu mări și munți pitorești,

Cu Bambi și-ale sale prietene căprioare,

Cu Ariel, sirena îndrăgostită de mare,

Cu turniruri de curajoși cavaleri teutoni,

Cu Merlin, care-i îmblânzea pe dragoni...

În brațele tale-am adormit, și-am visat

Un univers paralel, în culori care n-au existat.

Am crezut în tine și în tot ce-mi spuneai,

Zâmbetul tău era magic și nu vedeam că mințeai.

Acum doar în versurile mele mai trăiește ceva din tot ceea ce mi-ai dăruit,

Am rămas singură-n noapte, mușcând dintr-un măr otrăvit.

*

*   *

Rândurile de mai sus sau fost scrise la rugămintea fiicei mele, Alexandra. Înțelegerea a fost ca de Halloween, eu să scriu o poezie pentru pictura ei cu mărul otrăvit, iar ea să-mi deseneze o vrăjitoare, pentru povestea mea cu mătura și câinele.

*

*   *

 # Va urma #

Vise în grădină

 

Te-am întrebat unde se duc trandafirii, când mor,
Te-am întrebat tot atunci dacă mai e loc și pentru mine, pe lângă spinii lor.
În visele mele sunt petale de flori
Desenate cu ruj pe trupul meu gol.
 
Mă întreb și acum dacă în visele tale
Mai e loc și pentru mine, pe lângă privighetori și căprioare.
În grădină, pe jos, pe deasupra pământului ud
Am întins un prosop și în el mă ascund.