Ganduri de sfarsit de martie (copyright to Alina Caloenescu). Un coleg mi-a zis ca par trista. Ireversibil trista. Imbatranim. Energia paleste, putin cate putin. Intalnim alti oameni pe drum, care dispar si ei. Dar gandurile? La fel de ghiduse ca altadata? Iubirea? La fel de pasionala ca in tinerete? Intelepciunea? Asta nu ar trebui sa se estompeze, ci sa creasca. La mine nu prea...
Mi-am propus ca timp de trei zile sa nu ma mai enervez, de nimic, nici la munca, nici acasa. Am fost intrebata cum am facut. Ei bine, la mine la serviciu nu te plictisesti niciodata. Ieri a inceput auditul. Azi a venit control de la ITM. Am fost agitata, da. Ocupata, da. Dar nu m-am mai enervat. Pur si simplu, am inteles ca oamenii aia trebuie sa-si faca si ei treaba. Sau sa caute o spaga mica, inainte de Pasti. N-am de ce sa ma umplu de spume si clabuci. Fiecare cu treaba lui. Muncesc mult pe bani putini. Asta nu-i motiv de enervare. Doar un stimulent sa devin un negociator mai bun pe viitor.
In viata personala recunosc ca nu prea mi-a iesit. Mi-am promis sa fac sau sa ma abtin de la a face cateva lucruri, n-am prea reusit. Intr-adevar, m-am suparat putin, dar nu cat sa intru in depresie. Si mi-am revenit pentru ca e luna plina in seara asta (luna albastra, ultima pana in 2020), cerul senin si o lumina feerica, care induce ideea ca atata timp cat suntem in viata, orice este posibil. Conteaza kilometrii pe care i-ai facut singur, nu cei pe care ti-i arata indicatorul de bord. Plus ca acesta se mai si strica, uneori. Conteaza oamenii pe care i-ai intalnit pe drum si cu care ai vorbit, nu marca masinii si anul ei de fabricatie. Si mai cred ca e important, pentru a ramane calm, ca atunci cand iti place foarte mult un lucru, cum imi place mie sa scriu, chiar daca stii ca nu-l faci bine, sa nu-ti impui sa nu-l mai faci. Aici inca n-am gasit un echilibru, mai vedem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu