La mine la
serviciu, simțim în fiecare zi nevoia unui glob de cristal, în care să vedem
ceea ce ar trebui să știm, dar nu ne spune nimeni.
Și în viața
personală se mai întâmplă la fel, întâlnim oameni care preferă să plece în
tăcere, decât să spună adevăruri dureroase. Rămân doar fotografiile, uneori
nici acelea. Când nu înțelegem prezentul, nu putem prevedea nici viitorul.
Unele din cele mai fumoase cuvinte rămân nerostite, ferecate pentru totdeauna
într-o cutie. Le
acoperă timpul, uitarea, nisipul.
Dar știți
ceva? Când nu închidem și speranța, când continuăm să credem în ceea ce ne
dorim, viitorul ne aduce ceea ce i-am cerut.
Șase
cuvinte. Povești scurte, nu avem timp. Niciodată nu e destul timp.
# Crede că poți, și vei putea.
(Fotografie
personală, Muzeul Senzațiilor, Afi Cotroceni)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu