Estuarul Acheronului

Eu încă nu pot pleca,

Mai am câteva lucruri de făcut:

De scris vreo două cărți

Și la malul mării, de dat un sărut.

Într-o noapte rece de ianuarie, pe-o hârtie am scris

Despre Charon și luntrea lui,

Am venit să rememorez acel vis

Aici, pe Estuarul Acheronului.

Fiecare din noi are poveștile lui

Despre poduri în flăcări, despre mări azurii,

Despre păduri, căprioare, statui și chipuri de lut,

Amintiri despre-o apă ce curge și ne ține vii.

Iar când vom avea nepoți, în brațe-i vom ține,

Îi vom lua pe genunchi, vom face focul în sobă,

Le vom coji banane, pere și mandarine

Le vom arăta fotografii vechi și vom sta de vorbă.

Tot ce știm se poate schimba într-o clipă,

Alunecăm pe o dală, ne facem un cucui,

Bătăliile noastre nu trebuie să rămână nescrise,

Chiar dacă avem și înfrângeri pe care nu vrem să le spunem oricui.

Avem și steaguri căzute în luptă, un război care doare,

Lucruri pe care nu le-am făcut deși le-am promis,

Iluzii pe care le vom lua cu noi acolo unde râul se varsă în mare

Și verdele se schimbă în albastru închis.

Dedicată prietenei mele Diana I. (F.)

Estuarul Acheronului, Ammoudia, iulie 2022