Mărul

La început, ne-am spus unul altuia povești

Cu poduri și castele de cleștar, cu mări și munți pitorești,

Cu Bambi și-ale sale prietene căprioare,

Cu Ariel, sirena îndrăgostită de mare,

Cu turniruri de curajoși cavaleri teutoni,

Cu Merlin, care-i îmblânzea pe dragoni...

În brațele tale-am adormit, și-am visat

Un univers paralel, în culori care n-au existat.

Am crezut în tine și în tot ce-mi spuneai,

Zâmbetul tău era magic și nu vedeam că mințeai.

Acum doar în versurile mele mai trăiește ceva din tot ceea ce mi-ai dăruit,

Am rămas singură-n noapte, mușcând dintr-un măr otrăvit.

*

*   *

Rândurile de mai sus sau fost scrise la rugămintea fiicei mele, Alexandra. Înțelegerea a fost ca de Halloween, eu să scriu o poezie pentru pictura ei cu mărul otrăvit, iar ea să-mi deseneze o vrăjitoare, pentru povestea mea cu mătura și câinele.

*

*   *

 # Va urma #

Vise în grădină

 

Te-am întrebat unde se duc trandafirii, când mor,
Te-am întrebat tot atunci dacă mai e loc și pentru mine, pe lângă spinii lor.
În visele mele sunt petale de flori
Desenate cu ruj pe trupul meu gol.
 
Mă întreb și acum dacă în visele tale
Mai e loc și pentru mine, pe lângă privighetori și căprioare.
În grădină, pe jos, pe deasupra pământului ud
Am întins un prosop și în el mă ascund.