The Fountains
At the edge of the fountains lie all the words I can no longer say,
The letters I am forbidden to send you,
The tiny pieces of a shredded photo that blew in the lukewarm spring air,
A book,
A poem,
A scarf,
A threat that to defy I don’t dare.
And it makes me wonder, do you miss the story of the turtle and the waterfall, too?
Am fost azi cu Alexandra la fântâni. Mi-a citit o poveste cu un lup care era un sfert șarpe și locuia în Cetatea Curcubeelor. În fine, lectură de vacanță pentru școală. Mă uitam la cartea ei și mă gândeam că am scris și eu despre ape, despre culori, despre cum să nu te lași învins de o caracatiță, dimpotrivă, să o faci să te ajute să găsești Orașul Sufletelor. Un prestigios editor, care mi-a fost șef ani de zile, mi-a spus anul trecut că mă așteaptă cu manuscrisul. Și totuși, mi-e atât de teamă să-l pregătesc de tipar. O să mă întrebați de ce, nu știu. Mi-am găsit scuze, că multe pagini sunt scrise în engleză și ar fi greu de tradus, proza hai mai merge, dar cu poeziile e mai problematic. Am prieteni care mi-au spus de zeci de ori că abia așteaptă să mă citească, nu doar pe blog dar și în librării. Anul Covid mi-a răpit unul din ei și asta m-a cam dat peste cap. Am pierdut multe anul trecut, nu mi-am revenit. Poate mă sperie ideea că o dată puse în carte, toate acele lucruri despre care am scris vor deveni doar povești, fără nici o șansă să se mai întâmple vreodată în realitate. Deși nici acum nu cred că mai au vreo speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu